În 1966, Stewart a devenit membru al Royal Shakespeare Company (RSC). A debutat pe Broadway în 1971, într-o montare a piesei Visul unei nopți de vară. În 1979, a primit Premiul Laurence Olivier pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, pentru interpretarea din Antoniu și Cleopatra în West End. Prima sa apariție la televiziune a avut loc în serialul Coronation Street (1967). Printre primele sale roluri importante pe micul ecran s-au numărat cele din Fall of Eagles (1974), Eu, Claudius (1976) și Ala, bala... ești spion (1979). În 2008, a interpretat din nou rolul regelui Claudius în Hamlet, obținând al doilea premiu Laurence Olivier și prima nominalizare la premiul Tony, pentru montările de la West End și, respectiv, Broadway.
Stewart a dobândit notorietate internațională interpretându-l pe căpitanul Jean-Luc Picard în serialul științifico-fantastic Star Trek: Generația următoare (1987–1994), rol pe care l-a reluat în patru lungmetraje (1994–2002) și în serialul Star Trek: Picard (2020–2023). L-a interpretat pe căpitanul Ahab în miniseria Moby Dick (1998), pe Ebenezer Scrooge în filmul Colinda de Crăciun (1999) și pe regele Henric al II-lea al Angliei în Leul în iarnă (2003). A avut apariții episodice în sitcomurile Frasier (2003) și Figuranți (2005). A colaborat cu Seth MacFarlane, jucând în serialul De vorbă cu Blunt (2015–2016), dându-i voce directorului adjunct al CIA, Avery Bullock, în serialul de animație Tată în stil american (2005–2026) și asigurând narațiunea filmelor Ted (2012) și Ted 2 (2015).
În cinematografie, notorietatea i-a crescut și datorită rolului profesorului Charles Xavier din seria de filme X-Men (2000–2017), reluat în producții din Universul Cinematografic Marvel (2022 și 2026). Ultimul film în care a jucat a fost Avengers: Doomsday (2026). A mai jucat în Hedda (1975), Excalibur (1981), Dune (1984), Robin Hood: Bărbați în izmene (1993), Jeffrey (1995), Jimmy Neutron, geniu de buzunar (2001), Green Room (2015), Copilul care ar putea fi rege (2019) și Turma vede urma (2026).
Copilăria și educația
Patrick Stewart s-a născut la 13 iulie 1940 în Mirfield, în comitatul istoric West Riding of Yorkshire. A fost fiul lui Gladys (născută Barrowclough), țesătoare și muncitoare în industria textilă, și al lui Alfred Stewart (1905–1980), sergent-major de regiment în Regimentul de Parașutiști al Armatei Britanice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, care a lucrat ulterior ca muncitor necalificat și poștaș. Avea doi frați mai mari, Geoffrey (născut în 1925) și Trevor (născut în 1935). Și-a petrecut o mare parte a copilăriei într-o familie săracă din Mirfield, fiind martor la violența domestică exercitată de tatăl său. În urma experiențelor din război, inclusiv a participării la Evacuarea de la Dunkerque, tatăl său suferea de ceea ce astăzi este cunoscut drept tulburare de stres posttraumatic. În 2008, Stewart a descris autoritatea tatălui său și influența acestuia asupra modului în care interpreta rolurile. A povestit că, înaintea unei reprezentații a piesei Macbeth, privindu-se în oglindă, a avut impresia că vede chipul tatălui său.
Stewart a urmat școala Crowlees Junior and Infant School din Mirfield, afiliată Bisericii Anglicane. Ulterior, i-a atribuit profesorului său de limba engleză, Cecil Dormand, un rol hotărâtor în alegerea carierei actoricești, deoarece acesta i-a oferit un text de Shakespeare și l-a îndemnat să interpreteze un fragment pe scenă. În 1951, la vârsta de 11 ani, s-a înscris la Mirfield Secondary Modern School, unde a continuat să studieze teatrul. În aceeași perioadă l-a cunoscut pe actorul Brian Blessed, cu care s-a împrietenit, la un curs de teatru din Mytholmroyd. La 15 ani a părăsit școala și s-a implicat tot mai mult în spectacolele teatrelor locale. A lucrat ca reporter la un ziar local, pentru care redacta inclusiv necrologuri, dar a renunțat la slujbă după un an, când superiorul său i-a cerut să aleagă între jurnalism și actorie. Unul dintre frații săi a povestit că Stewart lipsea uneori de la serviciu pentru repetiții, inventând apoi relatările pe care trebuia să le scrie sau rugându-i pe alți ziariști să-l înlocuiască. A lucrat ulterior într-un magazin de mobilă, unde programul îi permitea să participe la repetiții, iar experiența de actor îl ajuta să-și adapteze prezentarea produselor în funcție de fiecare client. A practicat și boxul și a considerat actoria o modalitate de exprimare personală în tinerețe. Stewart și Blessed au obținut ulterior burse pentru a studia la Bristol Old Vic Theatre School. Stewart a fost prima persoană care nu absolvise universitățile Oxford sau Cambridge și care a primit o bursă din partea consiliului West Riding.
Cariera
Începuturile carierei (1959–1987)
Prima apariție profesională a lui Stewart pe scenă a avut loc la 19 mai 1959, la Theatre Royal din Bristol, în cadrul companiei Bristol Old Vic, când l-a interpretat pe Cutpurse, un hoț plasat printre spectatori într-o secvență de teatru în teatru din piesa Cyrano de Bergerac, regizată de John Hale. După o perioadă petrecută la Library Theatre din Manchester, s-a alăturat în 1966 companiei Royal Shakespeare Company, în cadrul căreia a activat până în 1982. În 1967 a devenit artist asociat al companiei și a jucat alături de actori precum Ben Kingsley și Ian Richardson. În ianuarie 1967 a debutat la televiziune, interpretând un ofițer de pompieri în serialul Coronation Street. În 1969, a avut o scurtă apariție în rolul lui Horațio, alături de Ian Richardson în rolul lui Hamlet, într-o scenă cu groparii prezentată în al șaselea episod al serialului documentar Civilisation al lui Kenneth Clark. La începutul anilor 1970, profesorul Homer Swander de la Universitatea California din Santa Barbara l-a invitat să predea studenților americani despre Shakespeare, experiență care a contribuit ulterior la afirmarea sa la Hollywood. A debutat pe Broadway în rolul lui Snout, în montarea din 1970 a piesei Visul unei nopți de vară, regizată de Peter Brook, iar la începutul anilor 1980 s-a transferat la Royal National Theatre.
În anii următori, Stewart a interpretat numeroase roluri în producții de televiziune, fără a deveni încă un actor cunoscut publicului larg. L-a jucat pe Vladimir Lenin în Fall of Eagles, pe Seianus în Eu, Claudius, personajul Karla în Ala, bala... ești spion și Oamenii lui Smiley, precum și pe regele Claudius într-o adaptare BBC din 1980 a piesei Hamlet. A avut rolul principal masculin în adaptarea televizată BBC din 1975 a romanului Nord și Sud de Elizabeth Gaskell, iar în 1981 l-a interpretat pe consultantul psihiatric Edward Roebuck în serialul Maybury. A continuat să joace roluri secundare în filme, între care regele Leondegrance în Excalibur (1981), regizat de John Boorman, Gurney Halleck în Dune (1984) al lui David Lynch, doctorul Armstrong în Forța vieții (1985) al lui Tobe Hooper și Henry Grey în Lady Jane (1986), film despre regina Jane Grey.
Stewart prefera teatrul clasic altor genuri și a întrebat-o cândva pe actrița Lalla Ward, cunoscută din Doctor Who, de ce ar dori să lucreze în producții științifico-fantastice sau de televiziune. Cu toate acestea, în 1987 a acceptat să participe la relansarea francizei Star Trek la Hollywood, după ce producătorul Robert H. Justman îl văzuse la o lectură literară organizată la UCLA. Nu cunoștea influența culturală a francizei sau statutul său de simbol în cultura americană. A ezitat să semneze contractul standard pe șase ani, dar a acceptat după ce el, agentul său și persoanele consultate au ajuns la concluzia că noul serial va fi anulat rapid, permițându-i să se întoarcă în teatrul londonez după ce va câștiga niște bani. Colegul său de încredere Ian McKellen l-a sfătuit insistent să nu-și abandoneze cariera teatrală în favoarea televiziunii, însă Stewart a ales să accepte oferta. În perioada petrecută la Hollywood, a folosit timp de 18 luni numele profesional „Patrick Hewes Stewart”, în vreme ce negocia dreptul de a utiliza numele inițial cu un actor american care îl înregistrase deja la Screen Actors Guild.
Film și televiziune (1987–2026)
Star Trek: Generația următoare
Când a fost ales pentru rolul căpitanului Jean-Luc Picard din Star Trek: Generația următoare (1987–1994), Los Angeles Times l-a descris drept un „actor shakespearian britanic necunoscut”. Sceptic în privința succesului serialului, a continuat inițial să trăiască din valiză și nu era pregătit pentru programul solicitant al producțiilor televizate, care începea zilnic la ora 4:45. La început i-a fost dificil să se adapteze colegilor de distribuție, mai puțin disciplinați decât el. Ulterior, a povestit cu jenă cum îi mustrase pentru ceea ce considera lipsă de profesionalism, spunându-le că nu se aflau acolo pentru a se distra. De asemenea, învățarea și rostirea jargonului tehnico-științific fictiv îi produceau neplăcere. Treptat a înțeles mai bine diferențele dintre teatrul clasic și televiziune și și-a relaxat atitudinea la filmări; expresia tehnică preferată a devenit „continuum spațiu-timp”. Respectul său pentru gen a crescut atât de mult încât a părăsit platoul când a aflat că Good Morning America urma să filmeze un segment promoțional pe care îl considera degradant pentru serial. A afirmat ulterior că a înțeles că trebuie să-l interpreteze pe Jean-Luc Picard asemenea unui personaj din Henric al IV-lea de Shakespeare, piesă despre bărbați curajoși.
Stewart a rămas în relații apropiate cu ceilalți actori din Star Trek și, atunci când era nevoie, le-a susținut interesele în fața producătorilor. Marina Sirtis a estimat că Stewart fusese responsabil pentru cel puțin jumătate din succesul serialului, întrucât ceilalți actori îi urmau exemplul de profesionalism și dedicare. Jonathan Frakes a remarcat că, spre deosebire de distribuțiile altor producții, în care unii actori veneau fără să fi citit scenariul, Stewart impusese standarde ridicate de pregătire: toți își cunoșteau replicile și analizaseră scenariul înainte de începerea filmărilor.
Stewart a povestit că a înțeles amploarea popularității serialului abia după primul sezon, când la prima sa convenție Star Trek au participat aproximativ 2.500 de persoane, mult peste cele câteva sute pe care le anticipase.
Succesul serialului i-a adus lui Stewart o prosperitate financiară neașteptată. În 1992, în timpul unei pauze de filmare, a calculat că a câștigat mai mult în acel interval decât în zece săptămâni de reprezentații cu piesa Woolf la Londra. L-a interpretat pe Picard și în episodul-pilot „Emissary” (1993) din Star Trek: Deep Space Nine, precum și în filmele Star Trek: Generații (1994), Star Trek: Primul Contact (1996), Star Trek: Insurecția (1998) și Star Trek: Nemesis (2002).
Întrebat în 2011 care fusese cel mai important moment al carierei sale, Stewart a ales Star Trek: Generația următoare, afirmând că serialul „a schimbat totul”. S-a declarat mândru și de mesajele sociale și de influența educativă a producției asupra tinerilor spectatori. Referindu-se la legătura dintre rolul lui Picard și experiența sa shakespeariană, a afirmat că toți anii petrecuți la Royal Shakespeare Company, interpretând regi, împărați, prinți și eroi tragici, fuseseră o pregătire pentru ocuparea fotoliului de comandant al navei Enterprise. Printre recunoașterile populare s-a numărat alegerea sa, împreună cu Cindy Crawford, într-un sondaj din 1992 al cititorilor revistei TV Guide drept cei mai atrăgători bărbat și femeie din televiziune. Într-un interviu cu Michael Parkinson, i-a mulțumit lui Gene Roddenberry pentru replica dată unui reporter care întrebase de ce nu fusese vindecată calviția până în secolul al XXIV-lea: „În secolul al XXIV-lea, oamenilor nu le-ar mai păsa”.
Stewart a afirmat că, după anii petrecuți în serial, ajunsese să se identifice într-atât cu personajul său încât nu mai putea distinge clar unde se termina Picard și unde începea el însuși. Un articol din The Times arăta că asocierea sa puternică cu acest rol îl împiedica să fie distribuit în alte producții de la Hollywood; ulterior, el l-a interpretat pe profesorul Charles Xavier, un personaj cu o înfățișare asemănătoare, în filmele X-Men.
Star Trek: Picard
La 4 august 2018, CBS și Stewart au anunțat împreună că acesta își va relua rolul lui Jean-Luc Picard într-un nou serial Star Trek. În declarația pregătită pentru anunț, Stewart a afirmat că el și producătorii își propuneau să aducă la viață o poveste nouă, neașteptată și relevantă. Star Trek: Picard a fost difuzat timp de trei sezoane, între 2020 și 2023.
Seria de filme X-Men
Succesul versiunilor pentru televiziune și cinema ale serialului Star Trek: Generația următoare a făcut ca Stewart să fie asociat aproape exclusiv cu rolul lui Picard, ceea ce i-a îngreunat obținerea altor roluri. Revenirea în teatru s-a dovedit la rândul ei dificilă după lunga absență. A declarat că nu ar fi acceptat rolul din Star Trek: Generația următoare dacă ar fi știut că serialul va dura șapte ani, fiind încă impresionat de cât de mult din viața sa fusese dedicat aproape exclusiv francizei.
La sfârșitul anilor 1990, Stewart a acceptat un rol important în seria de filme cu buget mare X-Men, interpretându-l pe profesorul Charles Xavier, fondatorul și mentorul echipei de supereroi, personaj asemănător în numeroase privințe cu Picard.
În 2022, Stewart a interpretat o variantă alternativă a lui Xavier în filmul Doctor Strange în Multiversul Nebuniei, din Universul Cinematografic Marvel. În 2025 s-a anunțat că va reveni la versiunea originală a personajului în Avengers: Doomsday (2026), alături de Ian McKellen în rolul lui Magneto. Acesta a fost ultimul film la care a participat înainte de deces.
Documentare
În 2011, Stewart a participat la documentarul de lungmetraj The Captains, alături de William Shatner, interpretul căpitanului James T. Kirk din Star Trek, care a fost și scenaristul și regizorul filmului. Shatner a intervievat mai mulți actori care interpretaseră căpitani în franciză, dedicând un spațiu amplu discuțiilor cu Stewart la locuința acestuia din Oxfordshire și la o convenție Star Trek din Las Vegas, Nevada. Stewart a vorbit despre temerile și dificultățile personale asociate rolului de căpitan al Flotei Stelare, dar și despre realizările pe care considera că le-a obținut ca Picard. În 2016, a asigurat narațiunea documentarului finanțat prin contribuții publice Connected Universe, regizat de Malcolm Carter și consacrat ideilor lui Nassim Haramein, care se prezintă drept fizician.
Alte filme și producții de televiziune
Printre celelalte roluri ale lui Stewart în filme și televiziune s-au numărat Sterling, un personaj homosexual extravagant din Jeffrey (1995), și regele Henric al II-lea al Angliei în Leul în iarnă (2003). Pentru acest din urmă rol a fost nominalizat la Globul de Aur, iar în calitate de producător executiv al filmului a primit și o nominalizare la Emmy. L-a interpretat pe căpitanul Ahab în adaptarea televizată Moby Dick (1998), rol pentru care a fost nominalizat atât la Emmy, cât și la Globul de Aur. În 1999, l-a jucat pe Ebenezer Scrooge într-o adaptare televizată a nuvelei Colind de Crăciun de Charles Dickens, obținând o nominalizare la premiile Sindicatului Actorilor.
La sfârșitul anului 2003, în ultimul sezon al sitcomului Frasier difuzat de NBC, Stewart a interpretat un regizor de operă homosexual din înalta societate a orașului Seattle, care îl confundă pe Frasier Crane cu un posibil partener. În iulie 2003 a participat la rubrica „Star in a Reasonably-Priced Car” din emisiunea Top Gear (sezonul 2, episodul 9), înregistrând timpul de 1 minut și 50 de secunde la volanul unui Suzuki Liana. În 2005 a primit rolul profesorului Ian Hood în miniseria-thriller Eleventh Hour, realizată de Stephen Gallagher pentru ITV și alcătuită din patru episoade; primul a fost difuzat la 19 ianuarie 2006. În același an l-a interpretat pe Căpitanul Nemo într-o adaptare în două părți a romanului Insula misterioasă. A apărut și într-o versiune caricaturală a propriei persoane, preocupată obsesiv de nuditate, în serialul Figuranți al lui Ricky Gervais și Stephen Merchant. În comedia de acțiune Îngerii lui Charlie, lansată la 15 noiembrie 2019, l-a interpretat pe John Bosley.
Stewart a participat ca actor de voce la filmele de animație Prințul Egiptului, Jimmy Neutron, geniu de buzunar, Puiu' mic, Stăpânul cărților, Emoji Filmul. Aventura zâmbăreților și Călărețul dragonilor, precum și la dublajele englezești ale producțiilor japoneze de anime Nausicaä of the Valley of the Wind, regizată de Hayao Miyazaki, și Micul inventator, regizată de Katsuhiro Otomo. În 1999 și-a sprijinit orașul natal din regiunea Yorkshire, Dewsbury, prin nararea unei serii de materiale video dedicate localității. I-a dat voce porcului Napoleon într-o adaptare pentru televiziune a romanului Ferma animalelor de George Orwell și personajului Numărul Unu în episodul „Homer the Great” din Familia Simpson. A înregistrat o narațiune pentru prologul și epilogul filmului Coșmar înainte de Crăciun de Tim Burton, dar versiunea finală a folosit alt narator; înregistrarea sa a rămas numai pe prima ediție a coloanei sonore. A interpretat în mod recurent personajul Avery Bullock, director adjunct al CIA, în Tată în stil american, împrumutându-i atât vocea, cât și înfățișarea. A avut mai multe apariții episodice în Familia mea dementă și a narat filmul Ted (2012), debutul regizoral al lui Seth MacFarlane în lungmetraj. În 2006 a dat voce tatălui lui Bambi, Marele Prinț al Pădurii, în Bambi II, continuarea filmului Disney distribuită direct pe suport video.
Teatru (1990–2016)
După debutul serialului Star Trek: Generația următoare, Stewart a constatat curând că îi lipseau spectacolele de teatru. Deși a continuat să fie asociat Royal Shakespeare Company, programul solicitant al filmărilor nu i-a permis să participe la multe alte producții, întrerupând pentru mai mulți ani activitatea sa de interpret al pieselor lui Shakespeare și făcându-l să rateze roluri precum Hamlet, Romeo și Richard al III-lea. A început în schimb să scrie spectacole cu un singur interpret, pe care le prezenta în universități și școli de actorie din California. Unul dintre acestea, o adaptare a nuvelei Colind de Crăciun de Charles Dickens în care interpreta peste 40 de personaje, era potrivit și datorită numărului redus de reprezentații necesare.
În 1991, Stewart a prezentat această adaptare pe Broadway și a fost nominalizat la Drama Desk Award pentru cel mai bun spectacol cu un singur interpret. A revenit cu reprezentații pe Broadway în 1992 și 1994, în timp ce în 1993 a jucat la Londra, iar în 1996 la Los Angeles. A readus spectacolul pe Broadway în 2001, donând toate încasările în scopuri caritabile; veniturile reprezentației din 28 decembrie au fost destinate în mod special campaniei de ajutorare organizate de Actors Fund of America după atentatele din 11 septembrie. În decembrie 2005 a prezentat o serie de reprezentații desfășurate pe parcursul a 23 de zile în West End. Pentru interpretarea sa a primit Premiul Drama Desk pentru cel mai bun spectacol solo în 1992 și Premiul Laurence Olivier pentru cel mai bun spectacol de divertisment solo în 1994. A fost și coproducător prin compania Camm Lane Productions, pe care a înființat-o special în acest scop și al cărei nume provenea de la strada Camm Lane din Mirfield, unde se născuse.
Printre rolurile shakespeariene interpretate în această perioadă s-a numărat Prospero din Furtuna, mai întâi la Delacorte Theater din Central Park, în cadrul festivalului Shakespeare in the Park, iar apoi pe Broadway, în 1995. A reluat personajul în montarea din 2006 a lui Rupert Goold, prezentată în cadrul festivalului Complete Works al Royal Shakespeare Company. În 1997, l-a interpretat pe Othello într-o producție a Shakespeare Theatre Company din Washington, D.C., concepută ca un „negativ fotografic”: Othello era un alb într-o distribuție alcătuită, în rest, exclusiv din actori de culoare. Stewart își dorea să joace acest rol de la vârsta de 14 ani, iar împreună cu regizoarea Jude Kelly a reinterpretat piesa ca pe povestea unui alb care pătrunde într-o societate de persoane de culoare.
În cadrul unui turneu al Royal Shakespeare Company, Stewart a participat la un program universitar extins din Ann Arbor, Michigan, interpretându-l pe Prospero în Furtuna și pe Marcus Antonius în Antoniu și Cleopatra.
În 2008, The New York Times nota că Stewart reușise să-și recâștige aprecierea criticii teatrale londoneze, în pofida efectului pe care notorietatea dobândită în televiziunea americană îl avusese asupra imaginii sale de actor de teatru.
În 2007, Stewart l-a interpretat din nou pe Antonius, alături de Cleopatra jucată de Harriet Walter, în Antoniu și Cleopatra la Novello Theatre din Londra, primind recenzii foarte favorabile. În aceeași perioadă, a vorbit în fața membrilor Durham Union Society despre experiența sa în cinematografie și teatru. Când a început să-l interpreteze pe Macbeth în West End, în 2007, unii comentatori l-au considerat prea în vârstă pentru rol, dar atât el, cât și spectacolul au fost apreciați de critici; unul dintre aceștia l-a numit „unul dintre cei mai buni actori shakespearieni ai noștri”. În ianuarie 2007 a fost desemnat următorul profesor invitat Cameron Mackintosh de teatru contemporan la St Catherine's College, Oxford. În 2008 a jucat rolul regelui Claudius în Hamlet, alături de David Tennant, câștigând Premiul Laurence Olivier pentru cel mai bun actor într-un rol secundar. La ceremonia de premiere, i-a dedicat distincția, în parte, lui Tennant și dublurii acestuia, Edward Bennett, după ce accidentarea la spate a lui Tennant și absența sa timp de patru săptămâni îl făcuseră neeligibil pentru o nominalizare la Olivier.
În 2009, Stewart a apărut alături de Ian McKellen în rolurile principale, Vladimir (Didi) și Estragon (Gogo), din Așteptându-l pe Godot. Cei doi mai jucaseră împreună pe scenă o singură dată, însă legaseră o prietenie apropiată în timpul filmărilor pentru seria X-Men. Stewart a afirmat că prin acest rol și-a împlinit o dorință veche de 50 de ani: văzuse o montare a piesei cu Peter O'Toole la Bristol Old Vic pe când avea 17 ani.
În 2014, Stewart și McKellen au jucat pe Broadway în două spectacole prezentate alternativ, Așteptându-l pe Godot și Țara nimănui. Pentru promovarea lor, la sugestia soției lui Stewart, cei doi au desfășurat o campanie pe Twitter, fotografiindu-se în diferite obiective turistice din New York, în zilele libere, purtând pălăriile melon ale personajelor din Godot. Deși departamentul de marketing al producției nu aprobase inițiativa, campania ieftină a avut un succes considerabil. Ea a contribuit și la schimbarea imaginii publice a lui Stewart, evidențiindu-i simțul umorului și aducându-i numeroase apariții în emisiuni de comedie.
Stewart a interpretat roluri în peste 60 de producții ale Royal Shakespeare Company. Prima sa apariție în cadrul acesteia a avut loc în 1966, în Ancheta, iar în anii următori a devenit unul dintre actorii importanți ai companiei, interpretând trei sau patru roluri importante în fiecare stagiune. La 18 noiembrie 2012 a urcat pe scena St Martin's Theatre din West End pentru spectacolul aniversar care marca 60 de ani de reprezentații ale piesei Cursa de șoareci de Agatha Christie, cea mai îndelungat jucată piesă din lume.
Activitatea de actor de voce
Vocea gravă și timbrul distinctiv i-au adus lui Stewart numeroase colaborări ca narator. A înregistrat versiuni audio ale lucrărilor Petrică și lupul de Serghei Prokofiev (pentru care a câștigat un Grammy), Anotimpurile de Antonio Vivaldi (povestite anterior și de William Shatner), Ultima bătălie de C. S. Lewis (ultimul volum din seria Cronicile din Narnia) și Return to the Centre of the Earth de Rick Wakeman, precum și pentru emisiuni de televiziune, între care High Spirits with Shirley Ghostman. A asigurat narațiunea documentarului astronomic Nine Worlds, dedicat Sistemului Solar, și a documentarelor despre natură The Secret of Life on Earth și Mountain Gorilla. A interpretat vocea Oglinzii Fermecate în spectacolul Snow White – An Enchanting Musical de la Disneyland. A narat și două producții video pentru planetarii cu proiecție integrală pe cupolă, realizate de Loch Ness Productions, MarsQuest și The Voyager Encounters.
Stewart a dat voce personajului Picard în jocurile pentru calculator din seria Star Trek produse de Activision: Star Trek: Armada, Star Trek: Armada II, Star Trek: Starfleet Command III, Star Trek: Invasion, Star Trek: Bridge Commander și Star Trek: Elite Force II. A reluat rolul și în Star Trek: Legacy, pentru PC și Xbox 360, alături de interpreții celorlalți patru căpitani principali ai Flotei Stelare din diferitele seriale Star Trek.
Pe lângă vocile personajelor sale din Star Trek și X-Men, a participat la jocuri video din afara celor două francize, precum Castlevania: Lords of Shadow, Forgotten Realms: Demon Stone, Lands of Lore: The Throne of Chaos și The Elder Scrolls IV: Oblivion. Pentru interpretarea împăratului Uriel Septim în ultimul joc, a câștigat în 2006 un premiu Spike TV Video Game Awards.
Vocea sa a fost folosită în mai multe reclame, între care spoturile britanice pentru relansarea TSB Bank, pentru înălbitorul Domestos și pentru Moneysupermarket.com, o reclamă la carburanții Shell și una difuzată în Statele Unite pentru medicamentul Crestor. A narat și reclamele televizate britanice și australiene pentru versiunea PAL a jocului Final Fantasy XII.
În martie 2007, Stewart i-a dat voce personajului Max Winters în filmul Țestoasele Ninja.
A fost naratorul secvenței cinematografice introductive și al trailerului jocului The Sims Medieval de la Electronic Arts, lansat la 22 martie 2011. A înregistrat și narațiunea și trailerul jocului online LEGO Universe, precum și narațiunea jocului My Memory of Us.
Filmografie și distincții
Stewart, membru al Royal Shakespeare Company din 1966 până în 1982, a primit titlul de artist asociat onorific al companiei, distincție acordată de obicei după încheierea perioadei principale de activitate a unui actor în cadrul RSC.
În 1993, revista TV Guide l-a desemnat cel mai bun actor dramatic de televiziune al anilor 1980. La 16 decembrie 1996, a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame, la numărul 7021 de pe Hollywood Boulevard. În cadrul distincțiilor de Anul Nou din 2001, a fost numit ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE), pentru contribuțiile sale la actorie și cinematografie. În iulie 2001 a primit și titlul de membru onorific al Universității din Wales, Cardiff.
În 2004 a fost numit cancelar al Universității din Huddersfield, iar în iulie 2008 a devenit profesor de arte ale spectacolului. În această perioadă, a participat frecvent la ceremoniile de absolvire din Regatul Unit și Hong Kong și a susținut cursuri de specializare pentru studenții la actorie. În iulie 2015 a renunțat la funcția de cancelar, primind titlul de cancelar emerit cu ocazia instalării succesorului său, prințul Andrew. În august 2016, o clădire universitară a fost redenumită „Sir Patrick Stewart Building”.
Stewart a fost ridicat la rangul de cavaler (Knight Bachelor) în cadrul distincțiilor de Anul Nou din 2010, pentru contribuțiile sale la teatru, și a fost învestit oficial cu titlul din partea reginei Elisabeta a II-a la o ceremonie desfășurată la Palatul Buckingham, la 2 iunie 2010. În 2011 a primit titlul de doctor honoris causa în domeniul literelor (D.Litt.) al Universității East Anglia. În iulie 2012 a purtat torța olimpică în cadrul ștafetei oficiale organizate înaintea Jocurilor Olimpice de la Londra, experiență pe care a declarat că nu o va uita niciodată și pe care a apreciat-o mai mult decât orice premieră de film.
În 2014, Stewart a primit un titlu onorific D.Litt. de la Universitatea din Leeds, iar în 2015 un doctorat honoris causa de la Vrije Universiteit Brussel. A fost, de asemenea, membru emerit al St Catherine's College, Oxford.
Între 2017 și 2021, Stewart a împărțit cu Hugh Jackman recordul Guinness pentru cea mai lungă carieră de interpretare a unui supererou Marvel Comics în producții cu actori reali, datorită rolurilor profesorului X și, respectiv, Wolverine. Recordul lor a fost depășit ulterior de Tobey Maguire și Willem Dafoe. Într-un sondaj organizat în 2018 cu ocazia Zilei Yorkshire, Stewart a fost clasat al treilea dintre cei mai importanți locuitori ai regiunii, după Michael Palin și Sean Bean.
Stewart a redobândit pentru scurt timp recordul Guinness în 2022, odată cu apariția în Doctor Strange în Multiversul Nebuniei, fiind depășit din nou în 2024 de Wesley Snipes. În același an, a primit titlul de membru onorific al Institution of Engineering and Technology (Hon FIET), pentru contribuția sa la popularizarea științei și tehnologiei.
Activitatea caritabilă și civică
În 2006, Stewart a realizat pentru Amnesty International un scurt material video împotriva violenței domestice, în care a vorbit despre agresiunile fizice exercitate de tatăl său asupra mamei și despre efectul acestora asupra copilăriei sale. A descris durerea fizică drept șocantă, dar a subliniat că alte forme ale violenței pot avea urmări psihologice mai îndelungate asupra membrilor familiei și că un copil martor la asemenea scene poate ajunge să se considere responsabil pentru suferința celor din jur. În același an, și-a asociat numele unei burse la Universitatea din Huddersfield, unde a fost cancelar între 2004 și 2015. Experiențele sale din copilărie l-au determinat și să devină susținător al organizației britanice Refuge, întemeiată de Erin Pizzey pentru sprijinirea femeilor victime ale abuzurilor.
În 2009, Stewart a ținut un discurs la lansarea volumului Created Equal, dedicat drepturilor femeilor, revenind asupra experienței sale cu violența domestică și asupra consecințelor acesteia. A afirmat că violența este o alegere făcută de agresor și că efectele sale asupra mamei și asupra lui fuseseră extrem de grave. A vorbit despre dificultatea de a depăși modelul masculin agresiv pe care îl cunoscuse în copilărie și despre posibilitatea ca persoanele crescute în astfel de condiții să supraviețuiască și să se refacă. În octombrie 2011 a prezentat la BBC un apel caritabil în beneficiul Refuge, povestindu-și experiența și intervievând o femeie a cărei fiică fusese ucisă de fostul soț.
Stewart a susținut organizația caritabilă pentru veterani Combat Stress, după ce a aflat mai multe despre tulburarea de stres posttraumatic de care suferise tatăl său, în timpul cercetării genealogiei familiei pentru documentarul Who Do You Think You Are?. A fost și susținător al United Nations Association – UK, iar la 14 iulie 2012 a rostit un discurs în cadrul forumului UNA-UK dedicat ONU, în care a evocat experiențele tatălui său din al Doilea Război Mondial și convingerea sa că ONU reprezenta cea mai importantă moștenire a acelei perioade.
La 15 aprilie 2018 a participat la lansarea campaniei People's Vote, care solicita organizarea unui vot popular asupra acordului final de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană (Brexit).
În 2019 a fost purtător de cuvânt al organizației umanitare International Rescue Committee.
Stewart a susținut adoptarea câinilor de tip pitbull. A găzduit temporar mai mulți câini prin organizația de salvare Wags and Walks din Los Angeles și a fost omagiat la gala anuală a acesteia din 2018. În 2017 a colaborat cu American Society for the Prevention of Cruelty to Animals (ASPCA) la campania națională de conștientizare privind luptele între câini. A publicat frecvent pe Twitter fotografii alături de câinii găzduiți, iar în 2021 ASPCA i-a acordat premiul Pit Bull Advocate & Protector.
Viața personală
Relații și copii
Stewart s-a căsătorit în 1966 cu prima sa soție, Sheila Falconer, de care a divorțat în 1990. Au avut doi copii, un fiu, Daniel, și o fiică, Sophia. Daniel a devenit, la rândul său, actor și a apărut alături de tatăl său în filmul Trenul terorii, serialul De vorbă cu Blunt și episodul „Lumina interioară” din Star Trek: Generația următoare, în care i-a interpretat fiul. În autobiografie, Stewart a relatat că a avut o relație extraconjugală cu actrița Jennifer Hetrick în timpul căsătoriei cu Falconer, contribuind la destrămarea acesteia. Cei doi au continuat să aibă o relație în timpul filmărilor serialului Star Trek: Generația următoare și s-au logodit în perioada realizării episodului „Qpid”, dar nu s-au căsătorit niciodată.
În 1997, Stewart s-a logodit cu producătoarea americană Wendy Neuss, una dintre producătoarele serialului Star Trek: Generația următoare. S-au căsătorit la 25 august 2000 și au divorțat trei ani mai târziu. Cu patru luni înainte de divorț, Stewart jucase alături de actrița engleză Lisa Dillon într-o montare a piesei Constructorul Solness, cei doi având ulterior o relație sentimentală care a durat până în 2007.
În 2008, Stewart a început o relație cu cântăreața și compozitoarea americană Sunny Ozell, cu 39 de ani mai tânără, pe care o cunoscuse în timpul reprezentațiilor piesei Macbeth la Brooklyn Academy of Music. În august 2012 a cumpărat o locuință în cartierul Park Slope din Brooklyn, unde s-a mutat ulterior împreună cu Ozell. În martie 2013 s-a anunțat logodna lor, iar în septembrie s-au căsătorit într-o ceremonie oficiată de Ian McKellen. Stewart a dezvăluit în 2020 că ceremonia din Nevada nu fusese valabilă juridic, deoarece acreditarea lui McKellen în calitate de oficiant nu era recunoscută în acel stat. Cei doi organizaseră, prin urmare, și o ceremonie oficială discretă, tot cu McKellen, într-un restaurant mexican din Los Angeles, cu câteva săptămâni înaintea celei din Nevada.
Convingeri și preocupări
Stewart a declarat că opiniile sale politice aveau la bază principiile corectitudinii și egalității. Se considera socialist și era membru al Partidului Laburist. A afirmat că tatăl său fusese un sindicalist convins și că valorile fundamentale ale mișcării laburiste îi fuseseră insuflate din copilărie. A criticat Războiul din Irak și măsurile guvernului britanic în domeniul libertăților civile, în special propunerea de extindere la 42 de zile a perioadei de detenție fără punere sub acuzare pentru persoanele suspectate de terorism. În martie 2008 a semnat o scrisoare deschisă împotriva acestei propuneri. În august 2018, The Daily Telegraph și alte publicații au prezentat în mod eronat afirmațiile sale ca pe un anunț al părăsirii Partidului Laburist din cauza conducerii lui Jeremy Corbyn. Stewart a precizat pe Twitter că fusese citat greșit și că nu părăsise partidul.
Stewart era ateu și susținător al organizației Humanists UK. S-a declarat și feminist. A susținut public dreptul la sinucidere asistată și, în ianuarie 2011, a devenit susținător al organizației Dignity in Dying, participând la campania pentru adoptarea în Regatul Unit a unei legi privind asistența medicală pentru moartea voluntară.
În august 2014, Stewart a fost una dintre cele 200 de personalități care au semnat o scrisoare publicată în The Guardian, exprimându-și speranța că Scoția va vota pentru rămânerea în Regatul Unit la referendumul din septembrie 2014. În 2016 s-a numărat printre cele peste 280 de personalități ale lumii artistice care au susținut rămânerea Regatului Unit în Uniunea Europeană la referendumul din acel an.
La 2 martie 2017, Stewart a anunțat că intenționează să solicite cetățenia Statelor Unite ale Americii pentru a se opune primei administrații a lui Donald Trump. Totuși, într-un interviu acordat Press Association la gala caritabilă Luminous a British Film Institute, la 3 octombrie 2017, a afirmat doar că spera ca Statele Unite să adopte legi mai restrictive privind armele de foc, fără să reia intenția de a obține cetățenia americană.
Stewart a fost toată viața suporter al clubului local de fotbal Huddersfield Town. În 2017 s-a aflat pe Stadionul Wembley când echipa a obținut promovarea în Premier League, revenind în prima divizie pentru prima dată după 1972. Din 2010 a fost președintele academiei de juniori Huddersfield Town Academy, programul clubului de identificare și formare a tinerelor talente.
Într-un interviu pentru revista American Theatre, Stewart a mărturisit că visa uneori să devină pianist de concert. A spus că fusese privilegiat să colaboreze îndeaproape cu pianistul Emanuel Ax și că, dacă ar fi putut face schimb de locuri cu cineva, l-ar fi ales pe acesta.
În 2015, Stewart i-a apărat pe brutarii creștini din Belfast sancționați pentru discriminare după ce refuzaseră să pregătească un tort inscripționat cu mesajul „Support Gay Marriage”. Într-o declarație pe Facebook, a precizat că, deși se opunea în continuare religiei organizate, considera că aceștia refuzaseră mesajul înscris pe tort, nu orientarea sexuală a clienților sau relația lor, și că susținea dreptul de a refuza exprimarea unui mesaj contrar convingerilor personale. Brutarii au obținut ulterior câștig de cauză într-o hotărâre importantă a Curții Supreme a Regatului Unit, aproape concomitent cu un caz asemănător judecat în Statele Unite.
Stewart era pasionat de automobile și participa frecvent ca spectator la Circuitul Silverstone, în weekendurile în care se desfășura Marele Premiu al Marii Britanii. A fost marele mareșal al cursei Marelui Premiu de la Long Beach din 2015 și i-a intervievat pe podium pe primii trei clasați ai Marelui Premiu al Canadei din 2017. Într-o apariție din 2003 la Top Gear, a parcurs circuitul rubricii „Star in a Reasonably Priced Car” în 1 minut și 50 de secunde. Deținea o licență de competiție Motorsport UK și a participat în 2012 la cursa Celebrity Challenge din cadrul Silverstone Classic, clasându-se pe locul al nouălea, la 3 minute și 2,808 secunde în urma câștigătorului Kelvin Fletcher. În 2012 și-a întâlnit idolul din automobilism, Stirling Moss, pentru documentarul Racing Legends al postului BBC Two.
Stewart era un admirator al serialului de animație Beavis și Butt-Head.
Decesul
Stewart a murit la 28 octombrie 2026, la vârsta de 86 de ani, în Los Angeles, în urma bolii Alzheimer și a demenței cu corpi Lewy. Decesul a fost anunțat a doua zi de reprezentanta sa, Kelly Bush Novak.
Cărți audio
2005: The Last Battle de C. S. Lewis
2006: A Christmas Carol de Charles Dickens (Audible)
2023: Making It So: A Memoir, scrisă de Stewart
2026: Patrick Stewart Performs the Complete Sonnets of William Shakespeare
Cărți
Making It So: A Memoir. Londra/New York: Gallery Books, 2023. ISBN: 9781982167738
Lectură suplimentară
Schulman, Michael (15 noiembrie 2010). „The Talk of the Town: The Boards: Roommates”. The New Yorker. 86 (36): 36–?. Accesat în 28 ianuarie 2012.
Legături externe
Materiale media legate de Patrick Stewart la Wikimedia Commons
en Patrick Stewart la Internet Broadway Database
en Patrick Stewart la Internet Off-Broadway Database
Patrick Stewart la Internet Movie Database
Patrick Stewart la TCM Movie Database
Patrick Stewart pe X
en Patrick Stewart la Memory Alpha (site wiki pentru Star Trek)
Trek star's space travel unease BBC interview
Interview with Sue Lawley on Desert Island Discs
„Hardtalk Sir Patrick Stewart”. BBC. 25 ianuarie 2012. Accesat în 25 ianuarie 2012.
"Family Detective" 12 January 2007 Daily Telegraph. A genealogy of Patrick Stewart's family from 1851
Patrick Stewart interview (www.independent.co.uk)
Patrick Stewart la Emmys.com
